Asa cum am promis că va urma o continuare, iată că am revenit.
La ce am meditat eu zilele trecute?
La ce fac a doua zi, la cum sa imi organizez mai bine timpul, la viata, familie, la prieteni care au rămas lângă mine indiferent de situatie, la oameni care au ales sa plece, lăsând un gol imens in sufletul meu.
Golul lasat a venit la pachet cu o lecție, sper ca de data asta învățată.
Sa nu mai am așteptări de la oameni, am invatat ca cel mai bine e să iau lucrurile ca atare, este imposibil să mulțumesc pe toată lumea, exact ca in fabula lui Alexandrescu: bătrânul și copilul cară măgarul in spate deoarece au ascultat de gura lumii.
Personal nu prea ascult ce zice lumea, bârfele despre mine mă amuză teribil, iar gura lumii nu o poti opri niciodată.
Am invatat să merg mai departe, sa nu plec urechea la ce spune lumea pentru linistea sufletului meu si mai ales pentru linistea si bunăstarea căminului meu.
Cat despre lecțiile învățate si oamenii care au ales să plece, toți greșim, important este să învățăm ceva din greșelile noastre și să nu le mai repetăm. Iar oamenii care au ales sa plece, a fost alegerea lor, nu poti tine un om cu forța lângă tine, poate între timp modul de gândire al vostru s-a schimbat, nu mai aveți aceleași priorități si poate persoana de lângă tine nu mai apreciază omul in sine, ci altceva.
Altceva ce tine de material, nu neapărat de transcedental si despre filosofia ta de viață.
Oamenii care au ales sa ramana sunt într-adevăr oameni frumoși, dar despre omul frumos vom vorbi alta data.
Cam atât pe azi… V-am pupat!
O zi minunată sa aveti si cu multe zâmbete!🤗😊❤
Ana-Carla' s Blog 