Totul incepe acum multi ani cand ea abia venise pe lume si era un pui de om frumos si timid care isi punea intrebari la orice: ” De ce se spune carte si nu altfel, de unde vine cuvantul asta, cum au aparut ele oare, de ce copiii nu se joaca cu mine, sunt mai proasta decat ei, oare de ce ma poreclesc si ma dau la o parte, am facut ceva rau eu?”
Copiii se jucau zile intregi pe marginea paraului, spuneau povesti pe care le auzisera si ei de la bunici, parinti, erau fericiti si nu asteptau ziua de maine ca pe o corvoada, ei se bucurau de prezentul lor, un prezent simplu, frumos si fericit.
Ea mereu se intreba oare ce e aceea FERICIRE?
Avea o tristete in glas si ii era frica mai mereu sa vorbeasca, isi ajuta tatal la treburile casnice, ii placea sa vada cum acesta transforma o bucata de lemn in ceva extraordinar.
Ii placeau cateii, caii, pisicile si toate animalele si suferea pentru fiecare vrabioara sau pui din curte care murea sau era accidentat.
Isi aduce aminte cum: “Odata avea o purcelusa care fatase si si-a ajutat tatal la aducerea pe lume a puilor, era asa de bucuroasa si numara purceii, nu stia cum de este atat de implinita, dar nu aflase atunci ca acela este miracolul vietii si fericirea fiecarui om“.
Peste ani si ani a inteles ca a da nastere este cea mai mare fericire si implinire a unui om, este esenta lucrurilor si bucuria existentei umane.
Azi, multi isi pun pe primul loc cariera, situatia financiara si confortul si se gandesc la copii in momentul in care le au pe cele de sus .
Copiii apar in viata ta, in momente in care Dumnezeu hotaraste ca a venit timpul sa devii mama si in momente in care sufletul tau este cel mai greu incercat de suferinta, ei apar ca o binecuvantare si o raza de lumina in lumea ta si tu iti pui toata speranta in ei ca va fi bine si uiti de tot….
Ana-Carla' s Blog 